An apicol, calendar apicol

Cine doreşte să practice apicultura va auzi destul de curând despre două expresii interesante, anume anul şi calendarul apicol. Dar, nu numai că va auzi de acestea, ci funcţie de perioada de timp se va izbi cu tot felul de probleme care dacă nu vor fi soluţionate la timp pot duce la ruina şi falimentul încercării apicole. Despre ce este vorba ? Multe lucrări pun semnul egalităţii între ''anul apicol" şi "calendarul apicol" şi ne învaţă că acestea sunt activităţile pe care trebuie sau putem a le desfăşura într-o stupină în funcţie de perioada de timp în care ne situăm la un moment dat. Unele lucrări fac referire la "anul apicol" ca la starea şi evoluţia familiei de albine pe parcursul unui an calendaristic. Din mulţimea de date fiecare poate alege să le utilizeze pe acelea care consacră bunul mers al stupinei ş garantează cât de cât o producţie acceptabilă. Ele sunt arhicunoscute fiind de-a dreptul veritabile clişee. Numai că problema este că de multe ori apicultorul începător observă că deşi a pus în practică sfaturile, rezultatele nu sunt chiar acelea aşteptate. Aceasta se întâmplă deoarece starea corespunzătoare a familiei de albine depinde de un mare număr de factori care ţin de meteorologie, fiziologie, adaptare, resurse, care toate trebuie corelate cu activităţile apicultorului.
"Calendarul apicol" constă în suma activităţilor necesar a fi desfăşurate într-o stupină şi el se suprapune cu anul calendaristic. În schimb "anul apicol" este mai mult decât atât. Acesta reprezintă suma activităţilor necesar a fi desfăşurate pornindu-se de la un punct natural de origine şi adaptat variaţiilor naturale ale unui agreat de factori care se produc necesar sau accidental de-a lungul unui an calendaristic.
Când începe "anul apicol" ? Multe lucrări ne învaţă că acesta începe cu pregătirea albinelor pentru iarnă, toamna, dar ne putem rezerva dreptul de a scoate în evidenţă alte aspecte şi altă origine. Unii practicieni spun că originea "anului apicol" este dată de încheierea ultimului mare cules şi aceasta pare a fi o periodizare bună. De aici încolo ar trebui să se succeadă etape şi activităţi importante cum sunt: hrănirea pentru stimularea continuării ouatului mătcii, hrănirea pentru completarea proviziilor, hrănirea pentru îngrăşarea albinelor, pregătirea pentru iernare, hrănirea pentru stimularea ouatului de primăvară, controlul roirii, recoltarea. Peste toate acestea pot fi suprapuse ca activităţi diferitele tratamente, deblocarea cuiburilor, formarea roilor artificiali, unirea familiilor slabe şi multe altele. Necunoaşterea indiciilor care semnalează trecerile în perioade noi provoacă cele mai mari daune familiilor de albine şi implicit apicultorului.