Steluţa de toamnă

Steluţe de toamnă în grădina mea de lângă casă

Una dintre florile care aparţin unui extrem de numeros grup care prezintă particularitatea unei flori în formă de stea (aster - în limba greacă) Asteraceae (Compositae), cum se numeşte genul de de floare cuprinde după unii botanişti cca 600 de specii, iar după alţii acest grup s-ar putea extinde la cca 23.000 de specii. Se numeşte steluţă de toamnă, deoarece înfloreşte toamna şi floarea are forma unei steluţe. O dată semănată devine perenă şi poate fi înmulţită atât prin seminţe, cât şi prin despărţirea tufelor care se formează. Se prezintă sub forma numeroaselor varietăţi spontane sau cultivate, de talie pitică sau mai înaltă, cu flori colorate uneori diferit, în funcţie de varietate.
Trebuie să spun că într-una din zile am observat în grădina mea mai multe plante înalte, de un verde închis bine conturat, fără floare. Am crezut că este vorba de vreo buruiană şi doar forma interesantă a plantei m-a determinat să nu o distrug - zicându-mi că mă voi lămuri mai încolo, iar dacă va avea o floare frumoasă, nu o voi tăia chiar dacă este vreo buruiană. În toamna aceasta a înflorit cu nişte flori extrem de frumoase de culoare albastră. Ce m-a mirat mai mult a fost faptul că albinele erau grămadă pe flori şi bâzîiau pline de bucurie. De abia atunci mi-am dat seama cât de inspirat am fost atunci când am decis să nu distrug aceste flori.Dar, încă nu ştiam cum se numesc. Într-una din zilşe trecând prin piaţa Mărăşti din Cluj am descoperit la un vechi anticar o colecţie formată din 50 de reviste "Apicultura". Gândindu-mă că articolele practicienilor sunt mai aproape de realitate decât unele dintre cărţile de apicultură (care, de multe ori, preiau unele din altele) am cumpărat revistele respective cu un preţ destul de pipărat. Nu mi-a părut rău, însă, deoarece acolo am descoperit multe lucruri interesante care puneau într-o altfel de lumină conducerea stupinei. În Apicultura din 1 ianuarie 1973, am descoperit articolul scris de E. Constanda şi D. Stoiculescu intitulat Contribuţii la îmbunătăţirea bazei melifere din vatra satului. Acolo am găsit nu fără surpriză floarea din grădina mea, menţionată ca o plantă meliferă. În articol se spune că "albinele cercetează intens florile începând de la ora 8 când se deschid florile şi până seara când se închid din nou." Autorii recomandă plantarea în parcurile comunale şi pe drumurile către locuinţele sătenilor.
Cercetând şi alte documente pe internet, am aflat următoarele.  Că dacă este plantată pe o suprafaţă de 40,47 ari poate produce o cantitate de 15-25 kg de miere şi 50 kg de polen. Că este o excepţională plantă meliferă pentru sfârşitul verii şi toamnă, mai ales că fiind rustică se adaptează uşor oricărui fel de teren şi rezistă destul de bine la bolile plantelor. Planta rezistă la îngheţ până la - 2 grade Celsius. Mierea de steluţă de toamnă cristalizează uşor, deci nu este bine să rămână ca hrană pentru albine în zonele cu ierni geroase. Dacă în stup se găsesc şi alte tipuri de miere, iar mierea de steluţă de toamnă nu a fost adunată în cantitate mare atunci poate rămâne. Oricum ar s-ar prezenta lucrurile se pare că pentru culesuri de întreţinere această plantă este deosebit de bună.                 

Albine pe flori de Steluţă de toamnă (Aster)

Doresc să închei postarea cu câteva consideraţii personale. Nu pot trece cu vederea munca lăudabilă de popularizare şi propagandă apicolă făcută de cei doi apicultori. Dacă şi în acele vremuri era nevoie de aşa ceva, cu atât mai mult este nevoie acum, când o întreagă societate parcă a fost lăsată de izbelişte, fără strategii de viitor. Unde sunt parcuri comunale, unde este simţul estetic al săteanului ? Dar, unde este simţul gospodăresc şi estetic al primarului şi consilierilor comunali, unde este viziunea lor de viitor şi capacitatea de a o pune în practică ? Cine poate lua locul vechiului activist de partid într-o nouă formă - mai benefică pentru societate - de activist cultural. Printre altele vreau să spun că ocupaţia de activist cultural există în Uniunea Europeană. Cum pot fi traduse în practică interesele sătenilor dacă conform actualei Legi a administraţiei publice locale pot fi stabiliţi şi consilieri din sate, dar numai cu drepturi consultativ, iar nu de vot pentru legiferare comunală. Mai avem o cultură a binelui public la sate ? În loc ca primarii să caute soluţii pentru a atrage sau crea fonduri prin activităţi productive, ei se mulţumesc să inventeze şi să introducă tot felul de taxe absurde care să aducă fonduri primăriilor adeseori cheltuite numai pe salarii mari şi sedii somptuoase. Ce s-ar putea face pentru îmbunătăţirea situaţiei ? Este evident că civilitatea se naşte din cultura urbană care a apărut la oraş. La sat s-a născut - aşa cum spunea Lucian Blaga - doar eternitatea. De aceea, cred că sistemul administraţiei publice locale trebuie amendat. Ar trebui introdus măcar un activist cultural care să aparţină civilizaţiei urbane. 

În toamna acesta încerc să culeg şi să-mi fac provizie de seminţe de la această plantă. Poate că voi descoperi vreun prieten încă necunoscut care va avea nevoie de ele. 


 Referinţe:
1.Apicultura, 1 ianuarie 1973, pp.20-22
2.http://www.themelissagarden.com
3.http://en.wikipedia.org/wiki/Aster_%28genus%29